Otilia Cazimir - Raspuns lui G.T. (29 februarie 1919)

Otilia Cazimir - Raspuns lui G.T. (29 februarie 1919)

de George Toparceanu


Raspuns la poezia Posta Redactie de George Toparceanu


Nu e uman ce faci, poete!
Cu oda ta mi-ai dat migrena...
Iti voi raspunde pe-ndelete
Si fara jena.

Eu stiu ca arta e arida,
Dar nu-i o scuza,
Sa-mi sperii astfel biata muza
Incepatoare, deci timida.

Am stat la foc s-am chibzuit;
Ce pot sa fac, daca ma las
De poezii si de Parnas...
Sa ma marit?

M-as marita, deoarece
Ma cer de mult: un avocat,
Un popa si un impiegat
La C.F.R.

Dar nu-i nici unul ami de soi,
Iar cel iubit
S-a-nstrainat dupa razboi...
Mai bine nu ma mai marit!

Desi urata nu-s, maestre,
Cum vezi, o duc destul de prost
Ca n-am pe lume nici un rost, -
Nici zestre...

Si totusi, desi n-are sens,
Eu nu renunt la toalete,
La coafura si la ghete
Cu tocuri Louis XV.

Iar azi, cand trec prin mahala,
Guri rele-mi judeca alura...
Ce perspectiva-mi poata a
Literatura?

Cu toate ca-i prea pesimista
POvata dumitale,
Cu versul pot sa fac parale
S-ajungdirector de revista!

Si-n urma, - cate ipoteze, -
Cand mi-oi sfarsi ucenicia,
Se poate sa ma premieze
Academia.

O stiu ca pan-acolo-i drum,
Si ma pot pierde...
Dar cu laptonul meu cel verde
Mai fac vreo patru ierni de-acum!

Degeaba dar imi stai in cale
Si ma primesti c-un bobarnac,
Jongland cu versul dumitale
Ca Cyrano d Bergerac.

Eu si pe viitor voi scrie,
Imi risc viata-ntr-un noroc;
Atata am, atata joc -
Ce-o fi, sa fie!

(Insemnari literare, 29 februarie 1919)




Otilia Cazimir - Raspuns lui G.T. (29 februarie 1919)


Aceasta pagina a fost accesata de 2190 ori.
{literal} {/literal}