Otilia Cazimir - Raspuns lui G.T. (29 februarie 1919)
de George Toparceanu
Raspuns la poezia Posta Redactie de George Toparceanu
Nu e uman ce faci, poete!
Cu oda ta mi-ai dat migrena...
Iti voi raspunde pe-ndelete
Si fara jena.
Eu stiu ca arta e arida,
Dar nu-i o scuza,
Sa-mi sperii astfel biata muza
Incepatoare, deci timida.
Am stat la foc s-am chibzuit;
Ce pot sa fac, daca ma las
De poezii si de Parnas...
Sa ma marit?
M-as marita, deoarece
Ma cer de mult: un avocat,
Un popa si un impiegat
La C.F.R.
Dar nu-i nici unul ami de soi,
Iar cel iubit
S-a-nstrainat dupa razboi...
Mai bine nu ma mai marit!
Desi urata nu-s, maestre,
Cum vezi, o duc destul de prost
Ca n-am pe lume nici un rost, -
Nici zestre...
Si totusi, desi n-are sens,
Eu nu renunt la toalete,
La coafura si la ghete
Cu tocuri Louis XV.
Iar azi, cand trec prin mahala,
Guri rele-mi judeca alura...
Ce perspectiva-mi poata a
Literatura?
Cu toate ca-i prea pesimista
POvata dumitale,
Cu versul pot sa fac parale
S-ajungdirector de revista!
Si-n urma, - cate ipoteze, -
Cand mi-oi sfarsi ucenicia,
Se poate sa ma premieze
Academia.
O stiu ca pan-acolo-i drum,
Si ma pot pierde...
Dar cu laptonul meu cel verde
Mai fac vreo patru ierni de-acum!
Degeaba dar imi stai in cale
Si ma primesti c-un bobarnac,
Jongland cu versul dumitale
Ca Cyrano d Bergerac.
Eu si pe viitor voi scrie,
Imi risc viata-ntr-un noroc;
Atata am, atata joc -
Ce-o fi, sa fie!
(Insemnari literare, 29 februarie 1919)
Otilia Cazimir - Raspuns lui G.T. (29 februarie 1919)
Aceasta pagina a fost accesata de 2057 ori.
