Un duel
de George Toparceanu
Eroii mei sunt doi cocosi
De rasa, pintenati, frumosi
Ca ofiterii la parada.
Doi cavaleri aristocrati.
Dintr-o privire ofensati
incep duelul fara spada.
Au martori puii speriati.
Teren - o parte din ograda,
Dar n-au motiv de sfada,
Caci nu se stie-a cui e vina -
Misteru-nvaluie pricina, -
Deci: cautati gaina...
Din amandoua partile
Se-ncep ostilitatile.
Ei stau o clipa fata-n fata
Cu ciocurile la pamant,
Apoi deodata-si iau avant
si lupta-ncepe saltareata:
Sar deodata,
Dau cu ciocul.
Cad alaturi,
Schimba locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare...
Iar s-ataca,
Iar se pisca...
Dar deodata nu mai misca...
Fata-n fata, multa vreme,
Stau asa, ca doua gheme
Neclintite
si zburlite,
Pana cand, pe nesimtite,
Unul paraseste sfada,
intorcandu-se cu coada...
*
Atunci iesi de sub sopron
Un folozof-clapon,
Urat
s-atata de batran incat
A dat in mintea puilor...
El s-a oprit in fata lor
Cotcodacind sonor:
- Eu dezaprob acest conflict.
E o rusine, un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar asteptam un viitor
Cand, mandri de chemarea lor,
Cocosii nu se vor mai bate...
Voi va certati pentr-o gaina,
Dar nu vedeti? E curtea plina!
Ba treceti gardul la vecini,
Ca si p-acolo sunt gaini...
De ce va puneti gheara-n gat?
Sa lase unul cat de cat,
Sa dea si celalalt ceva, -
Eu, cat de cat, socot c-o da!
Un duel
Aceasta pagina a fost accesata de 7224 ori.
