Tristeti provinciale

Tristeti provinciale

de George Toparceanu


Tristeti de dupa-amezi ploioase
Si de nostalgice obsesii,
Cand stai cu storurile trase
Si-astepti sa vie ora mesii

Tristeti de strazi pustii si mute,
Cu ziduri vechi si cu fatade
De edificii cunoscute
In care nu stii cine sade

De domicilii spatioase
Cu flori la geam si cu salon,
Din care pe la ceasul sase
Auzi urland un gramofon

Trsiteti adanci de guvernante
Ce nu stiu bine romaneste
Si de flasnete ambulante
Cu papagal care ghiceste

De cartiere suferinde
De usi cu lacate-n verigi
Si de dugheana care vinde
Fitil de lampa si covrigi

Trsiteti de goarna funerara,
Melancolii de catelusi
Uitati de cineva pe-afara
Sa scheaune pe langa usi

Tristeti romantice de fata
Cu nasul lung si demodat,
Si de odaie mobilata
In care-a satt un magistrat

Tristeti adanci de pui de mata
Zvarliti pe undeva, prin scai
De copilas urat, de tata,
Uitat de maica-sa-n tramvai

Tristeti de garduri invalide
De porti iesite din tatani,
De doici care-au ramas gravide
Si-acum li-i frica de stapani

De ordonante fara leafa
Si de trasura cu un cal
Si cu un scapetul ras la ceafa
Tristeti de balci provincial,

De panorami, cu-o ferestruica
Si cu-o maimuta roasa-n dos,
Ce-ar semana cu domnul Duica
De-ar fi oleaca mai frumos

Tristeti de cioara-mbatranita
Ce sta asa, pe-un varf de pom,
Si de fantana parasita
In care s-a-necat un om

Tristeti pustii, molipsitoare...
De ce ma urmariti mereu
Si, fie ploaie ori ninsoare,
Va tineti scai de capul meu?...

(Demonstene Botez)




Tristeti provinciale


Aceasta pagina a fost accesata de 1317 ori.
{literal} {/literal}