Tiganii

Tiganii

de George Toparceanu


Dorm campiile-n lumina.
Peste pacea lor senina
Cade soarele-n apus.
Un convoi s-arata-n zare
Creste-ncet pe drumul mare
Si cum vine tot mai tare
Pulberea se-nalta-n sus.


Vin tiganii! Fara veste
Pe la porti rasar neveste,
Satul se desteapt-acum
Cand prin val de praf subtire
Incepura sa se-nsire
Cara mici cu coviltire
Scartaind incet pe drum.

Trec flacai cu ursi in lanturi.
Cainii, desteptati din santuri,
Latra fara sa-i asmuti
Si orbis s-arunca-n cete,
Dar flacaii largi in spete,
Cu ochi mari, cu negre plete,
Calca mandri si tacuti...

Vine-apoi pestrita gloata
Cu gospodaria toata.
Caii slobozi, fara frau,
Duc merindele-n spinare
Si se tin pe langa care,
Iar vatavul sta calare
Cu harapnicul la brau.

Sar copiii goi si striga,
Cer la poarta mamaliga,
Babe frante din mijloc,
Iar tigancile cu gura
Intetesc harababura
Cand iti umplu batatura
Sa-ti ghiceasca din ghioc.


Vin miscand din sold alene
Cu privirile viclene
Si cu sanii arsi de vant,
De la sudul tainic, unde
Soarele-ndelung patrunde
Bronzul formelor rotunde
Stingherite de vesmant...

S-a oprit lang-o poiata
Un tigan razlet de ceata,
Ochii-i fug dupa gaini
Strans isi tine-acum vioara
Si, cum trece ulicioara,
Fac in urma lui ca cioara
Toti copiii din vecini.

Mai incolo, pe-o martoaga,
Dintr-o gura de desaga
Atarnata de oblanc,
Fara scancet, cu sfiala,
Iese negru la iveala
Numai cat o portocala
Un capsor mirat de tanc.

Lume pe la porti se-ndeasa.
Chiar si doamna preuteasa
Si-a lasat gherghefu-n pat
Si-si pazeste-n prag odaia.
Creste-n uliti harmalaia
Cand domoala trece laia
Catra margine de sat.
...

Si s-au dus Pe camp, pe drumuri,
Pale stravezii de fumuri
Se ridica-n departari.
Limpede-asfintit coboara;
Crezi ca-n uriasa-i para
Un oras intreg, o tara
Arde dincolo de zari...

(George Cosbuc)



Tiganii


Aceasta pagina a fost accesata de 1149 ori.
{literal} {/literal}