Singuri
de George Toparceanu
Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casa.
Tremurand s-a stins vapaia lumanarii de pe masa,
Iar acuma numai ochiul de jaratic din camin
Licareste-n umbra dulce, ca o piatra de rubin.
Bate vant cu ploaie-n geamuri
si e noapte neagra-afara...
Plansul stresinii suspina ca un cantec de vioara
Monoton, soptind povestea unei vremi de mult uitate...
Nici o raza nu patrunde prin perdelele lasate.
Ci-ntunericul prieten stapanind pana departe,
si de oameni si de patimi fericirea ne-o desparte.
Singur eu veghez in noapte,
Ploaia canta tot mai tare...
si m-apropii, ochii negri sa-i deschid cu-o sarutare.
Singuri
Aceasta pagina a fost accesata de 2903 ori.
