Sfarsit de vara

Sfarsit de vara

de George Toparceanu

Daca linistea padurii adormite
Nici o veste de-altadata nu-ti trimite
Si pe freamate pornite de departe
Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte,
Vin’ cu mine sa ne pierdem in zadar
Printre galbenele raristi de stejar,
Cu sfioase campanule si sulfine,
Pe carari pe unde nimeni nu mai vine.

Dulce zumzet somnoros si ireal
Sa ne cheme spre poienile din deal.
Taina linistii inalte sa ne fure
Prin cotite luminisuri de padure
Si la umbra sa ne-mbie mai tarziu
O clopotnita de aur straveziu,
Leganand deasupra crestetelor noastre
Licuricii inaltimilor albastre…



Fara ganduri, ca-ntr-un somn abia deschis,
Sa traim in clipe lungi acelasi vis.
Foi uscate-n jurul tau sa cada rar,
La ureche sa-ti descante un bondar
Si cum stai cu ochii-nchisi pe jumatate,
Soare galben printre ramuri nemiscate
Sa-ti invaluie-n tacere si-n lumina
Fruntea mica de domnita bizantina.

                           *

Iar la-ntoarcere, sa trecem prin pasuni
Si prin funduri de livada cu aluni,
Printre garduri fumurii si solitare
Ce se uita-n urma noastra cu mirare…
Si din treacat, ici si colo, sa culegi
Sanziene cu tulpinele intregi,
Margarete, scanteioare si aglice,
Un buchet de flori orfane si calice,
Lung in coada si ghimpos si cu tarana.
La plecare sa-l tii falnic intr-o mana,
Dar cu vremea, desfoiat, sa-ti para greu
Si la urma sa mi-l dai sa-l duc tot eu…



O soparla pe carare, langa noi,
Speriata sa fosneasca dintre foi
Si sa stea, sa va uitati o data bine,
De departe, tu la ea si ea la tine,
Tu de sus si ea din pietrele fierbinti,
Amandoua serioase si cuminti.

Mai incolo o crenguta de malin
Ori un ghimpe sa te-ntarzie putin
Si purtand de-a lungul vailor prin tara
Vestea noua a sfarsitului de vara,
Flutur mic, intr-o lucire de-asfintit,
Sa ne-ntampine din tarina grabit,
Cu rugina pe albastre aripioare
Ca o vesteda petala de cicoare.




Sfarsit de vara


Aceasta pagina a fost accesata de 652 ori.
{literal} {/literal}