Romanta
de George Toparceanu
O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur omatul tarziu
Pateaza aleile mute
Si parcul e inca pustiu.
Vad iarasi castanii si plopii.
Prin ramuri suspine strabat.
Acum cu sfiala m-apropii
De banca pe care ai stat.
Si pieptul incepe sa-mi bata.
De sus fluturand a cazut
Pe banca o foaie uscata,
O frunza din anul trecut...
Romanta
Aceasta pagina a fost accesata de 2155 ori.
