Muzei mele

Muzei mele

de George Toparceanu


Prin ce tinuturi ratacesti
Pribeaga?
in care grota din povesti
Ai hibernat - o vara-ntreaga?

O, Muza mea cu nasul mic
si sinuri fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de langa mine?...

Te-a amagit batranul Dante
Sa te retie in Infern
Cu-a lui metafore savante?
Sau, poate, vreun poet modern

Te-a fermecat cu vreo cabala
Obscura ca un logaritm,
Ori te-a sedus cu o gresala
De ritm?...
                    *
Te-ntorci in valu-ti diafan,
La san cu vestede buchete,
Si-n parul galben - un scaiete
De-acum un an,

De cand ai ratact prin vii,
Pe-o zi de aur si lumina,
Si mi-ai venit cu poala plina
De Rapsodii...

Pe chipul tau copilaresc
Acelasi zambet parca plange,
Si-n dreptul inimii zaresc
Un strop de sange.

Da... stiu ... Ades am impartit
Durerile pe jumatate.
Bine-ai venit
Tu, sora mea de caritate!

De cate ori in nopti pustii
Si fara luna,
Dupa-agitate insomnii
Mi-ai spus la ziua: noapte buna!

Si ce cuminte, la razboi,
Mi-ai stat alaturi in vultoare,
Pe-un camp de sange, de noroi
Si de onoare.

Si, mai tarziu, cand primavara
Cu flori exotice-n blazo,
M-a regasit pribeag prin tara
Lui Alexandru Machedon;

Prin muntii-i suri, in lung si-n lat,
Si peste ape si-n tot locul
Pe unde, singur si uitat,
M-a dus in voie nenorocul;

Cand zbuciumat de-un aprig chin
Rugam paamntul sa ma-ngroape, -
Sub departatul cer strain
Tu singura mi-ai fost aproape!
                         *
Vazui peisajul devastat
Pe unde-n lunga-i pribegie,
Odata, Bayron si-a plimbat
Superba lui melancolie.

Pe-aici trecu spre miazazi
Print rista tara musulmana...
Si nu-l puteai deosebi
Din caravana.

Dar sub costumu-i de turist
Cu toca veche,
Un pasa fizionomist
L-a cunoscut dupa ureche.

Departe, zugravit cu tus
Pe cerul palid al Egeii,
Crescu mai darz Ali-Butus
Sa-i aminteasca Pirineii.

Si totusi tragicul Pirin
Trezit din sumbra lui visare,
Spre-ntunecatul pelerin
Privi cu spaima si mirare...

Aici, sub maluri de nisip,
Isi inalta odinioara
Palatul regelui Filip
Arhitectura lui barbara.

Sub bolta-i sura de granit
Din care pulberea s-alege,
Aristotel a instruit
Un fiu de rege,

Un print salbatic ca Ahil,
Visand, cu arcul si cu spada,
Din visurile-i de copil.
Sa faureasca Iliada.

Pe cand un sclav oriental,
C-un lung toiag proptit in barba,
Scotea pe mandrul Bucefal
Sa pasca iarba...

Pe-aici, de-a lungul unui zid,
Inmormantat subt papadie,
Trecu pe vremi Euripid
Visand o noua tragedie.

Nefericit si mizantrop,
La curtea regelui ilustru
Ducea o viata fara scop
Si fara lustru.

Si-adeseori, cuprins de dor,
Simtind ce iute zboara timpul,
Privea spre sud, intrebator
Olimpul...

Dar voia zeilor pagani
Anume-I departa din tara, -
Sa moara sfasiat de cani
Intr-un amurg de primavara.
                      *
Pe-aici si eu am suferit
De nostalgia lui fierbinte...
O, muza mea, de ce-ai venit
Sa mi le-aduci aminte?

De ce-ai venit sa ma-ntristezi
In zi de toamna fara soare?
Mai bine du-te prin livezi
Si pe ponoare!

De nu vrei ca, din nou posac,
In gura calimarii crunte
Sa moi un deget si sa-ti fac
Un benghi in frunte.

(1922, octombrie)





Muzei mele


Aceasta pagina a fost accesata de 987 ori.
{literal} {/literal}