Mucenicii

Mucenicii

de George Toparceanu


V-a doborit alaturi deopotriva
Amarul trudei fara de hodina.
La capatiiul vost' intr-un opait,
Domol clipeste-un simbur de lumina.
Din cetatuia stralucirii, luna
Si-a pogorit sfiala prin fereasta,
Ca sa vegheze asternutul master
In care doarme trudnica nevasta.

Biet mucenic neistovit al piinii!
La sinul ei, iti lumineaza luna
Un prunc de-o zi, invaluit in scutec,
Ce te-a-nfratit cu ea pe totdeauna.
Tu simti chemarea gliei milostive
Si te-mpresoara o nadejde sfinta...

Ca un prinos de cuminecatura,
O raza rece bine-va-cuvinta,
Domol pe fruntea pruncului se fringe
Si rostul ei v-aduce o solie:
Ca-n el trezi-va-nfricosatul vifor
Al judecatii care va sa vie.

(Octavian Goga)




Mucenicii


Aceasta pagina a fost accesata de 646 ori.
{literal} {/literal}