Migdale amare

Migdale amare

de George Toparceanu

Prin ce tinuturi ratacesti
Pribeaga?
in care grota din povesti
Ai hibernat – o vara-ntreaga?

O, Muza mea cu nasul mic
Si coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de langa mine?...

Ti-am prins in parul inelat
Vreo floare artificiala?
Te-am ofensat
Cu vreo metafora banala?

Ori mi-ai batut vreodata-n geam
Si, spionand perdeaua trasa,
Te-ai suparat ca nu eram
Acasa?...

Vrei poate macii din livezi
Pe toti cu mana ta sa-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu palaria dupa fluturi?



N-ai adormit cumva pe-afara
Si te-ai trezit subt un umbrar,
indragostita de-un magar
Ca-n Visul unei nopti de vara?

Cu Demonul lui Lermontof
Te-i fi-ntalnit si ti-a fost frica?...
Nu ti-a intrat cumva-n pantof
O pietricica?

(De-aceea-mi iese schiop si mic
Un vers, in fiecare stanta…
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanta!)

Ori m-ai zarit vreodata stand
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rand,
La toate…

Dar n-am facut-o pe furs
Cum fac confratii mei cu tine,
Ci pe afis
Mi-am spus pacatul la oricine,



Si confidentele, tu stii,
Le-am dat pe fata, tale-quale,
intr-un volum de Parodii
Originale…

Oricum, de-o fi ca-n viitor
Sa placa stihurile mele,
Las marturie tuturor
Ca n-ai colaborat la ele.

Ca singur m-ai lasat sa scriu
O carte-ntreaga fara tine…
Si daca totusi mai tarziu
Te vei intoarce langa mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul calimarii crunte
Muind un deget, am sa-ti fac
Un benghi in frunte!






Migdale amare


Aceasta pagina a fost accesata de 759 ori.
{literal} {/literal}