Manon si Des Grieux

Manon si Des Grieux

de George Toparceanu

Ea-si pune voalul cu miscari discrete.
El sta cuprins de-o presimtire grava.
Cersindu-i mut o clipa de zabava.
Saruta bratul zambitoarei fete.

- Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnava...
Atat sopti, cu fata la perete,
Caci se temea acum sa nu-l imbete
Ametitoarea ochilor otrava.

si ea s-a dus... in clipa asta mare
I-a aruncat din prag o sarutare
si n-a-nteles durerea-i fara nume...

O, tu cea mai nebuna dintre toate,
Manon, Manon! de ce-ai lasat pe lume
Atatea zeci de mii de stranepoate!...




Manon si Des Grieux


Aceasta pagina a fost accesata de 629 ori.
{literal} {/literal}