Manon si Des Grieux
de George Toparceanu
Ea-si pune voalul cu miscari discrete.
El sta cuprins de-o presimtire grava.
Cersindu-i mut o clipa de zabava.
Saruta bratul zambitoarei fete.
- Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnava...
Atat sopti, cu fata la perete,
Caci se temea acum sa nu-l imbete
Ametitoarea ochilor otrava.
si ea s-a dus... in clipa asta mare
I-a aruncat din prag o sarutare
si n-a-nteles durerea-i fara nume...
O, tu cea mai nebuna dintre toate,
Manon, Manon! de ce-ai lasat pe lume
Atatea zeci de mii de stranepoate!...
Manon si Des Grieux
Aceasta pagina a fost accesata de 1647 ori.
