Lumina

Lumina

de George Toparceanu


Viseaza plopul, nemiscat in soare,
Si umbra din el, neagra, ii curge la picioare...

Un melc isi taie drumul prin gradina
De-a dreptul, ca un tanc de gelatina,
Amenintand albine si furnici
Cu patru tunuri mici.

Tacerea isi aduna trupul sferic
Intr-un boboc de nalba.

O musca trece prin lumina alba,
Ca o scanteie de-ntuneric,

Un fluture, cu aripi de umbra si matasa
Stropite-n doua locuri cu carmin,
Din zboru-i frant si plutitor se lasa
Pe varful unui spin.

Si florile se-nalta-ntr-un picior
Sa-l poata contempla mai bine.
Cum doarme-n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfacute-n viitor.




Lumina


Aceasta pagina a fost accesata de 2310 ori.
{literal} {/literal}