Jos cortina

Jos cortina

de George Toparceanu


Prolog in versuri la piesa
Amantul anonim


(Cand se ridica cortina, dupa cele trei semnale, s-aude dintre culise):

Un Glas

Nu-i gata! Jos cortina!

Dracul
(aparand pe scena in acest moment face un semn cu mana spre culise)

Lasati-o ridicata!

(spre public)

E foarte greu s-acoperi ce-ai dezvelit odata...

(la rampa)

Frumoase cuconite si domnilor... va rog
Sa suportati, din treacat, un inocent prolog...
De obicei, prologul e spus de-un domn in frac.
Ce-ati zice de l-ar spune, incidental, un drac?
un drac adus pe lume de spiritul feeric
Al fanteziei, care sondeaza-n intuneric
Sa scoata la lumina imagini din Infern -
un drac urat dar tanar si, mai ales modern?

Asemeni lui Mefisto, cu Belzebut identic,
Desi apar pe scena, sunt foarte autentic.
E drept ca nu am coarne vizibile-ndeajuns:
La fel ca dumneavoastra le port si eu pe-ascuns,
Dar nu vedeti vapaia ce-n juru-mi se revarsa
Si nu simtiti prin aer miros de piatra arsa -
Magnetica prezenta a marelui damnat?
Sa nu va para gluma: sunt drac adevarat.



De la-nceputul lumii dizgratiat pe veci,
Traind doar printre bufniti si printre lilieci,
Am nascocit pe vremuri o mie de tertipuri
Ca sa apar in lume subt diferite chipuri:
Cand sarpe, cand femeie, cand pasare, cand tap
Cu barba de calugar si piele de harap...
Dand raului ispita, pacatului savoare,
Inteligentei aripi si visului splendoare,
Am invatat pe oameni cum sa traiasca bine,
Am zis: "Lasati sa vie femeile la mine!",
Am instigat savantii sa caute adevarul
Si-am indemnat pe Eva sa savureze marul.

De-atunci exista-n lume atatea lucruri bune:
Violuri, adultere, batai, inselaciune,
Otrava, dinamita, revolverul si tunul -
De-atunci exista-n lume alcoolul si tutunul.
Pacatele-n tot locul si-au inmultit rasadul.
Cei mici - ma trag de coada; cei mari - umplura Iadul.
Din adevar savantii au faurit minciuna,
Escrocii sunt mai siguri decat intotdeauna,
Iar ale Evei fiice dau buzna in livada
Din merele oprite sa faca marmelada.

De-atunci sub masca noua prin viata ma strecor.
Pe scena mare-a lumii sunt cel mai bun actor.
Si joc in mii de piese, de cum se-aprinde lampa.
in lunga-mi cariera eu m-am deprins cu rampa -
Cunosc atatea trucuri si trag atatea sfori!
Am aparut si-n teatru de nu stiu cate ori.
in "Faust", bunaoara, am obtinut succese
Cu mult mai pretioase decat in alte piese.
in Lermontov, imi place un rol de bariton
Joc comedie bufa si-adesea - de salon.
Si-am fost si-n teatrul vostru, cu feerii nefaste,
Banalizat pe vremuri in sase acte proaste
in care este vorba, ici-colo, de-un cocos...
Dar mai cu osebire eu nu-mi gasesc repros
Cand joc in redingota, pe-o scena fara trapa,
in piesa unui ungur... al carui nume-mi scapa.

Da, intre drac si teatru sunt legaturi subtile
Ce nu dateaza numai de trei sau patru zile.
Caci el imi da costume, eu la nevoie - joc.
Ne-mprumutam in taina un sprijin reciproc.
Terenul imi convine: fac intrigi in culise,
Ma furisez prin toate cabinele deschise,
Cobor apoi in sala, si-n lungile antracte
Joc farse inocentei cu penele intacte.
Apar in stal in negru, la loja-n travesti.
Cucoanele adesea ma binocleaza si
Barbatii-mi fac cu ochiul... Usor, usor strabate
Prin atmosfera calda un vis de voluptate...
Si fi'ndca pentru mine momentul e propice
Sa joc in adultere pe-al treilea complice,
Batranii si gelosii mi-arunca anatema...
De-aceea sper ca Dracul va deveni emblema
Acestui nou spectacol la care, nechemat,
Am aparut pe scena - dar nu m-am deghizat.



Deci onorate public, sa faci pe dracu-n patru,
Sa-mi spui acum si mie: de ce-ai venit la teatru?
E drept ca toata ziua te-nvarti ca un surub,
Si poate ca-i mai bine aici, decat la club...
Avem si noi la teatru farsori ce joaca drame,
Si-n fiecare loja cate-un brelan de dame;
E plin de fanti parterul si dupa cum vedeti,
Avem la galerie exolfe si valeti;
Balcoanele sunt pline de carti amestecate;
Avem in fundul salii o-ntreaga facultate
De inimi mititele ca niste asi de cupa;
Am instalat afara un casier la crupa -
Si-avem si noi un "chibit" ce nu cunoaste jocul:
Acela-i pompierul, menit sa stinga focul,
La noi e mult mai bine decat la masa verde.
Aici un om de treaba cel mult isi poate pierde
Bastonul sau galosii, umbrela sau nevasta -
Dar cati, la urma urmei, n-o pierd si fara asta!

Pornisem a va spune doar cateva cuvinte...
Fiindca, cu vreo luna sau doua mai-nainte,
Moralitatea-n arta a fost pe neasteptate,
O chestiune grava de actualitate;
Fiindca-n tara noastra (eminamente casta)
Nici un barbat pe strada nu scoate-o vorba proasta,
Si orice Galatee, cand are-o aventura,
Se culca si se scoala tot cu morala-n gura -
Ma simt in seara asta dator sa va previu
Cat este inca vreme (desi e cam tarziu,
Si, poate, multa lume a adormit in sala) -
Ca piesa ce se joaca e-o piesa imorala...

Cum? Nu se scoala nimeni sa plece?... Curios!
Va jur ca teatrul nostru e-un teatru serios,
Ca piesa de-asta seara, cu scene palpitante,
in care este vorba de patru-cinci amante
Si de-un amant de pica, "Amantul anonim",
E-o piesa serioasa... Dar ce sa mai vorbim!
De-as intreba pe cea mai sensibila cucoana:
Vrei arta cu morala sau arta cu... havana?
in gand ea mi-ar raspunde: "Vreau arta cu trabuc".
Deci piesa ce se joaca e-o piesa cu bucluc,
Dar cum nimeni nu pleaca si toata lumea tace,
inseamna ca "Amantul", asa cum e, va place.

Da, stim si noi ca teatrul ar trebui sa fie
O scoala de moravuri si-un leac de insomnie,
un sfant lacas in care un spectator novice,
Cand intra sa se dreaga, nu risca sa se strice.
Mai mult decat atata: un teatru-adevarat
Ar trebui sa dreaga ce e deja stricat,
Sa fie-un fel de templu miraculos in care,
Cand intra o femeie, sa plece fata mare!
Dar ce sa facem daca un teatru ideal,
Oricat ar fi de pudic si de... National,
Nu poate cu de-a sila s-adune lumea-n sala
Si dupa ce-i ia banii, sa faca si morala.
Caci nici un om cuminte, stapan pe punga lui,
Cand are gust de pere nu cumpara gutui -
Iar teatrul, din pacate, in lumea lui albastra,
Fiind in legatura cu punga dumneavoastra,
Cum vreti sa tina seama de prunci sau de scolari,
Cand trebuie sa fie pe placul celor mari?

Si-apoi... va rog sa-mi spuneti, cu gandul in trecut:
Cati dintre dumneavoastra (pe vremuri, la-nceput)
Au invatat la teatru deprinderile rele -
Sa bea si sa fumeze, sa faca toate cele?...
Cand un graunte tanar de grau sau de neghina
infige-n huma tare un varf de radacina,
Crezi c-a avut nevoie de dascal, de dadaca,
Ori a venit la teatru sa-nvete cum sa faca?

S-a suparat Morala si s-a scandalizat
Cand a vazut pe scena un pat, un simplu pat...
Dar, Dumnezeu ma ierte, pe altii si pe mine,
Noi n-am stiut ca patul e-un lucru de rusine!
Ce, credeti ca scolarul, oricat de guguman,
N-a mai vazut pe-acasa un pat ori un divan
Sau vreo canapeluta nevinovata care
Evoca cine stie ce intrebuintare?
Iar daca patul insusi evoca un mister,
Atunci, atatea mese de pe la minister,
Ramase de pe vremuri, n-ar fi si ele oare
Cand le-am aduce-n teatru - demoralizatoare?
Doar stie toata lumea ca un barbat de stat
Se culca si pe masa cand nu exista pat...

Cand vine-o postulanta frumoasa de la tara,
intreb pe Moralescu: o lasi s-astepte-afara,
Ori o poftesti, saraca, sa stea pe canapea?
Si nu stai cateodata alaturea de ea,
Ba chiar si mai aproape? Atunci si canapeaua
Sa n-o aduci pe scena ca ti-ai gasit beleaua!
in teatrul nostru liber, e liber fiecare
Sa intre, cand arata biletul la intrare,
Dar daca nuditatea ideilor nu-i place
E liber sa se duca si sa ne lase-n pace.
Pe cate alte nuduri ce cad orizontal,
Ipocrizia pune perdele de cristal!
Chiar tu, frumoasa doamna, cu zambetul frivol,
Tu ziua esti un inger, dar noaptea... Dracul gol!

Nu cautati in teatru virtuti familiare,
Nu puneti artei zgarda si visului hotare,
Lasati sa zboare-n voie usoara Poezie -
Mai multe orizonturi! Mai multa fantezie!
Caci e o profanare si o enormitate
S-arunci un val impudic pe biata nuditate,
Sa-mbraci in camesuta un inger de Murillo
Si-n rochie decenta pe Venera din Millo.

(se aud batai in usa)

Cine-i acolo? Intra!

(Regizorul apare)

Cu cine-avem onoarea?

Regizorul
(inclinandu-se)

Noi suntem Regizorul... Si ne-am pierdut rabdarea,
De cand afara noaptea in falduri moi se-asterne
Iar tu indrugi pe scena atatea baliverne.
De-aceea, inainte de cele trei semnale,
Rugamu-ne fierbinte intunecimii-tale
Sa termine povestea cu mortii si cu viii
si sa se duca unde...

(reverenta)

si-a intarcat copiii...

(confidential)

E zece fara zece!

Dracul
(scotand ceasornicul)

E noua jumatate.



Regizorul

Asculta! in departare un orologiu bate...
Vrei sa ramai tu singur aici, ca o momaie?
Ori poate vrei s-aprindem o boaba de tamaie?
Nu te-am adus pe scena sa spui "Mahabharata".
Decorurile-asteapta, actorii toti sunt gata
Actritele, nervoase, si-au parasit cabina,
E timp sa se ridice definitiv cortina,
C-a stat destul lasata ca o perdea... E ora
Cand nerabdarea creste in pieptul tuturora:
Balcoanele fac zgomot - se alarmeaza stalul
Si lojile se-agita...

(sonerie intre culise)

Ai auzit? Semnalul!

(il impinge treptat catre iesire)

Piei, drace!

Dracul

Imposibil

Regizorul

Piei, drace!

Dracul

Nu-s grabit...

Regizorul

Piei, drace, ca s-aprinde lumina...

(zambind catre public)
In sfarsit!


Jos cortina


Aceasta pagina a fost accesata de 951 ori.
{literal} {/literal}