Inserarea
de George Toparceanu
(Fragment dintr-un poem)
Dupa culmi de piatra sura cand isi pleaca-ncet marirea,
Soarele saruta codrii unde doarme manastirea.
Intre brazi feriti de vanturi, langa zid de stanca drept,
A durat-o-n vremuri grele domn viteaz si intelept.
Sus, la turla care-apasa bolta grea de caramida,
Pe o lespede umbrita in privazul de firida,
Slova veche, ocrotita de al vremii sfant Visternic,
Spune leatul si domnia voievodului cucernic.
Umbra lui vegheaza parca din batranele chilii
Prin despicatura neagra a ferestrelor pustii...
Dar acum incremenita poarta schitului ramane,
Cand coboara seara, nimeni n-o mai misca din tatane.
Vremea-i macina cu-ncetul putregaiul sub zabrele,
Pe veriga ruginita nu mai cad lacate grele,
Ci prielnic duhul pacii stapaneste-aici de veacuri
Iar pe stalpi cu zugraveala, din inaltele cerdacuri,
Ca un semn de biruinta rade vesela-n culori
Minunata stralucire a belsugului de flori.
Si-n amurgul serii calde muntii Coziei s-arata
Cum isi zugravesc pe ceruri muchea neagra si crestata,
Tot mai rosii scad in zare luminoasele vapai,
Valul noptii se coboara tot mai negru peste vai...
Inserarea
Aceasta pagina a fost accesata de 1863 ori.
