Inserarea

Inserarea

de George Toparceanu


(Fragment dintr-un poem)


Dupa culmi de piatra sura cand isi pleaca-ncet marirea,
Soarele saruta codrii unde doarme manastirea.
Intre brazi feriti de vanturi, langa zid de stanca drept,
A durat-o-n vremuri grele domn viteaz si intelept.

Sus, la turla care-apasa bolta grea de caramida,
Pe o lespede umbrita in privazul de firida,
Slova veche, ocrotita de al vremii sfant Visternic,
Spune leatul si domnia voievodului cucernic.

Umbra lui vegheaza parca din batranele chilii
Prin despicatura neagra a ferestrelor pustii...

Dar acum incremenita poarta schitului ramane,
Cand coboara seara, nimeni n-o mai misca din tatane.
Vremea-i macina cu-ncetul putregaiul sub zabrele,
Pe veriga ruginita nu mai cad lacate grele,
Ci prielnic duhul pacii stapaneste-aici de veacuri


Iar pe stalpi cu zugraveala, din inaltele cerdacuri,
Ca un semn de biruinta rade vesela-n culori
Minunata stralucire a belsugului de flori.

Si-n amurgul serii calde muntii Coziei s-arata
Cum isi zugravesc pe ceruri muchea neagra si crestata,
Tot mai rosii scad in zare luminoasele vapai,
Valul noptii se coboara tot mai negru peste vai...



Inserarea


Aceasta pagina a fost accesata de 728 ori.
{literal} {/literal}