In tren

In tren

de George Toparceanu


E larma si trenul sta gata sa plece...
Vagonul se umple de oameni straini.
Mi-e inima stransa E sapte si zece.
Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini.

Da-i, neamtule, drumul, ca n-avem rabdare!
E gata Un suier, un repede zvon,
Si simt ca se misca cu noi Salutare!
Trec umbre grabite pe langa vagon.

E clipa cand glasul durerilor tace.
Duc mana la frunte si ochii mi-i strang,
In suflet deodata un gol mi se face
Da-i, neamtule, drumul, ca-mi vine sa plang!

Acum, pe de laturi, incep sa ramana
Semnale, macazuri, vagoane si fum;
Trec umbre de oameni cu steaguri in mana,
Si trenul, navalnic, s-asterne la drum.

Adio! Adio, romantica urbe!
Adio, zadarnic si dulce trecut!
Din goana, cand trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afara si lung te salut

Orasul ramane sclipind in lumina,
Biserici si case deodata apun,


In fata le cade o verde cortina,
Si trenul alearga, alearga nebun.

Se schimba decorul privelistii sure:
Un ses, peste care trec umbre de nori
Un drum singuratic un colt de padure
Cu varfuri uscate si cuiburi de ciori

In arie larga se-nvarte pamantul
Si curge-n rotire intregul teren.
Pe netede campuri ne ducem ca vantul.
Cantoanele albe se uita la tren



In tren


Aceasta pagina a fost accesata de 1127 ori.
{literal} {/literal}