In jurul unui divort

In jurul unui divort

de George Toparceanu


Misu St. Popescu vrea sa divorteze.
Lung prilej de vorbe si de ipoteze !

Unii spun ca Misu singur e de vina,
Ca la ei in casa n-a fost zi senina.
Ca nu poate nimeni sa-i mai intre-n voie
si-a avut norocul de-a gasit pe Zoe,
Care-i rabda toate de cand l-a luat.
Ca desigur alta nu l-ar fi rabdat
Nici macar o luna, insa biata fata
Este bunatatea personificata !
Ca-nainte Zoe pana nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cind era flacau...
Goldman de la Credit... Guta Popandau,
Angrosist de vinuri, - o partida rara
si cu care Misu nici nu se compara -
Toti cu situatii si destul de "bine",
Refuzati de dansa, ca sa ia... pe cine !
Ca saraca Zoe cand l-a cunoscut
Era fara slujba si dator vandut.
Ca de-atunci incoace ea zadarnic spera,
Ca el n-are-n casa nici o maniera,
Nu respecta seara orele de masa,
Rareori cu leafa nimereste-acasa,
Frecventeaza cele mai de jos localuri
si se tine noaptea numai de scandaluri...
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Misu St. Popescu este imoral !
Parca ea nu stie ca, de-acum un an,
Dumnealui se tine cu madam Varlan?
O caricatura... un chibrit... o aia
Cu piciorul mare si c-un par cat claia,
O mahalagioaica... Afectata... rea, -
De se mira lumea: ce-a gasit la ea?



Altii spun ca totusi nu-i de vina el,
Ca din contra, Misu e un sot model,
insa ea, Popeasca, este o ingrata.
C-ar fi stat si-acuma tot nemaritata,
Daca din pacate nu s-ar fi gasit
Un neghiob ca Misu, un imbrobodit...
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un var de-al lui
Care-avea la dansii casa cu chirie.
Ca vorbeau adesea la bucatarie,
Mai cu seama ziua cand trecea la masa.
Ca duduca Zoe scutura prin casa
si - nu zice nimeni ca era bigota -
insa frantuzeste nu stia o iota !
Ca gasind odata niste carti franceze,
A rugat pe Misu "s-o initieze"...
(Promitea fetita !) Tot asa mereu,
Azi o sarutare, maine... mai stiu eu?
Ba cu frantuzeasca, ba cu scuturatul,
Pana cand la urma a-ncurcat baiatul !...
Toate astea insa la un loc denota
C-a luat-o goala, fara nici o dota.
Trei perechi de case? stie Dumnezeu...
Trei perechi de mofturi ! - N-o spun numai eu.

intrebati pe Lambru, pe madam Palade
(O persoana-n varsta, foarte cumsecade)
si pe toata lumea care-o cunostea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...
El putea desigur altfel sa se-nsoare, -
Dar in loc sa-i fie recunoscatoare,
Sa-l respecte-n casa si sa-l menajeze,
Dumneaei, din contra, tine sa dicteze !
Misu nu e liber nici macar un pas,
Toata lumea vede ca l-a dus de nas.
Dar in schimb, fireste, ea, de la-nceput
Fara nici o jena a facut ce-a vrut.
Seara, cand o cauti, pleaca la cucoane,
Ziua se ocupa numai cu romane,
Iar bucatareasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mana, pana cand si cheia
De la magazie si de la dulap, -
Care va sa zica si-a facut de cap.



Altii spun ca Zoe, la madam Lipan,
A-ntalnit pe unu, Iorgu Damian, -
Flutur de saloane, mare puslama.
Ca-ntre ei desigur exista ceva,
Fi'ndca ea-ntr-o clipa de sinceritate
A scapat o vorba la madam Stamate:
"Ah, ma chere, ce nobil si distins baiet !..."
Iar madam Stamate n-a tinut secret,
si-i destul sa afle cateva persoane...
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a facut pesemne lui o anonima
Unde iscalise doar atat: „Cu stima..."
si-i scria acolo - spun din auzite -
Ca „madam Popescu prea se compromite..."
Dar el n-a citit-o, nefiind francata.
si-a trecut si asta.
in sfarsit, odata
Trebuind sa plece Misu la Vaslui
Pentru niste case, - un amic de-al lui,
Unul de la Banca, l-a pornit cu sila
Sa ia trenul numai pana la Chitila
si sa stea acolo tocmai timpul strict,
Ca sa-i poata prinde in flagrant delict...
Ca venind Popescu si vazand lumina,
A intrat in curte tocmai prin gradina
si batand la usa care da-n salon,
Cineva din casa i-a strigat: "Pardon !"

Zoe sta de vorba, nici nu s-astepta
(Ca era devreme... zece si ceva)
si crezand ca-i mata sau vrun alt ecou,
Cand vazu ca-i Misu, a ramas tablou,
El paru deodata foarte incantat.
- Ma iertati - le zise - ca v-am deranjat !...

Puse-apoi paltonul peste geamantan
si venind cu-ncetul catre Damian
Care sta sa plece, zise: - "Buna seara.
(Damian atuncea s-a facut ca ceara.)
Nu mai stati de vorba? Poate ca ti-e somn...
Te grabesti prea tare, mult stimate domn !"
si zicand acestea cu o voce calma,
Vru sa-l ia de guler si sa-i dea o palma.
- "Domnule Popescu... nene ! stai un pic...
Pe parola noastra ca n-a fost nimic !...
Damian, saracul, nu stia ce zice, -
Dar gasind la urma un moment propice,
Cand vazu ca treaba tot mai rau se-ncurca,
A fugit...
Iar sotii se certara furca.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "draga",
Socotind ca astfel va putea s-o dreaga,
Dar la urma urmei, ca sa-l deie gata,
A-nceput sa faca, ea, pe suparata.
Ca odinioara l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar asa mojic...
si-ntorcand o clipa capul indarat,
I-a strigat din usa: - "Te-ai prostit di tat !..."



Toate astea insa n-au nici un temei,
Ca nu stie nimeni ce-a fost intre ei.
Vineri toata lumea a putut sa-i vada
Amandoi alaturi, brat la brat, pe strada...
Ei, si stiti, aseara, dupa ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tantica de la Procopoaia
Cand s-a dus sa-i ceara un model de sort?...
Ca madam Popescu nu mai da divort.



In jurul unui divort


Aceasta pagina a fost accesata de 1538 ori.
{literal} {/literal}