Fara adresa

Fara adresa

de George Toparceanu


Unui domn care-mi cerea adresa in 1914

Imi ceri adresa, domnul meu?
Sunt trist din cale-afara…
Cum sa ti-o dau, cand insumi eu
O caut de-asta vara!

Sa nu ma-ntrebi cum s-a facut,
Cine-ar putea sa spuie?
Adresa mea a disparut.
M-am pomenit ca nu e!

A ratacit de azi pe maini
Pribeaga prin Moldova,
Iar peste doua saptamani
Am prins-o-n Varciorova.



Si cum am dat ochi amandoi
Mi-a spus, acolo-n gara,
Ca daca nu era razboi
Ar fi iesit din tara…

Induiosat i-am amintit
Atunci, cu vorba buna,
Ce trai frumos si linistit
Am dus noi impreuna.

I-am explicat apoi c-as vrea
Menaj indivizibil,
I-am spus ca nu pot fara ea,
Ca-mi este imposibil!

Dar ea s-a dus si m-a lasat
Din nou, in toamna sumbra,
Sa ratacesc neconsolat
Ca „omul fara umbra“.

          *
De-atunci, urmand adresa mea
Necontenit fugara,
Cu geamantanul dupa ea
Alerg din gara-n gara.

Am intrebat pe la amici,
Cu jumatate-gura:
N-a fost adresa mea pe-aici?…
E-n vilegiatura!

Chiar adineauri a plecat.
Venise de la munte…
Purta un plic decolorat
Si-o marca stramba-n frunte…



Si-am mai zarit-o, daca vrei,
Acum vreo zece zile,
Urata, vai de capul ei,
Si plina de stampile!

Ce-o fi patit adresa ta?
Pe unde-i saracuta,
Sa stii c-a prins-o cineva
S-a dus-o la Marcuta…

         *
O, Doamne, cum m-am saturat
De-atatea ipoteze!…
Decat sa stau asa-ncurcat,
Voi pune s-o sculpteze

In caractere de granit
Pe-o piatra funerara,
Sa dorm incalte linistit
Ca n-o sa mai dispara…


Fara adresa


Aceasta pagina a fost accesata de 595 ori.
{literal} {/literal}