Fabule mici pentru oameni mari

Fabule mici pentru oameni mari

de George Toparceanu

Cin' s-a fript cu ciorba...

Fratele nevestei unui negustor
A venit odata pe la casa lor,
Zicand ca la noapte, maine, cine stie,
Are gand sa plece in calatorie
si ca, prin urmare,
Vrea sa-si sarute sora la plecare.

- Ba sa nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat barbatul, ca intri-n belea!
- si de ce sa nu pun gura, mai cumnate,
Cand stii ca mi-e sora si ca eu i-s frate?
- Poti sa-i fii si tata! zise omul scurt, -
Cin' s-a fript cu ciorba sufla si-n iaurt.


Vaduva si piticul

Zice ca demult, odata,
Un pitic s-a insurat
Cu o vaduva bogata,
Ce fusese maritata
Cu un mare om de stat.
si-o fi dus ea, altadata, o viata mai tihnita,
Dar la urma si piticul a facut-o fericita...

Cu munca si cu rabdare,
Poti face cat unul mare.



Microscopica

Cand pleca odata la razboi un om,
I-a strigat o cioara dintr-un varf de pom:
- Du-te la bataie, pentru tara mori,
si-ti va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut sa plece,
Deci a fost la urma, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte si executat.

Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.



Fabule mici pentru oameni mari


Aceasta pagina a fost accesata de 1456 ori.
{literal} {/literal}