De profundis
de George Toparceanu
Nu, asta nu pot s-o suport!
Curand, e-un an si jumatate
De cand ati declarat ca-s mort
in unanimitate.
Toti prostii cati m-au cunoscut
Ziceau:, , Mi-era un fel de ruda -
Saracul! Cine-ar fi crezut?..."
imi vine sa-nviez de ciuda!
Profane maini mi-au rasfoit,
La Iasi, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mancat coliva.
Ma pipai, stau nedumerit.
Ma trag de par, simt ca ma doare...
Nu, n-am murit!
Va dau cuvantul de onoare.
Scriu versuri proaste, deci exist!
Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fata.
Traiesc, de vreme ce sunt trist
Si rad ca altadata.
Dar astazi, negru si zburlit
De cum m-a prins dusmanul, -
Va dau de veste c-am sosit
intreg, si eu, si geamantanul!
II.
Am fost la inceput in rai
La Neamt, la manastire;
Paduri de cetini, flori de plai.
Singuratate si iubire...
Pe urma am intrat in iad
La Turtucaia,
Si inca miroseam a brad
Cand s-a-nceput bataia.
Acolo jos, un capitan
Cu barba rara
M-a pus alaturi d-un tigan
Sa-mi dau viata pentru tara.
Mi se parea ca e un basm,
Cand gloantele veneau din vale
Spre mine, cu entuziasm
Si cu intentii criminale.
Ma cautau prin cucuruz
Sa ma manance, sa ma friga!
Si cand cadea cate-un obuz
Cat un ceaun de mamaliga,
Trosnea, cu flacari si fum,
De se cutremura maidanul -
Incat ma minunez s-acum
Ca nu mi-au spart timpanul...
De-acuma chiar de m-as zvarli
Intr-o vultoare,
De mine Moartea va fugi
Cu coasa-ntre picioare.
Caci isi va zice-n gandul ei:
"Mor toti, - flamandul si satulul...
Dar asta are obicei
Sa-mi traga chiulul!"
De profundis
Aceasta pagina a fost accesata de 2145 ori.
