Cocostarcul albastru

Cocostarcul albastru

de George Toparceanu

Cu prilejul intrarii
dlui Mihail Sadoveanu la Academie


Rasuna cobza si vioara,
Fac gospodinele pomeni...
Ce chef La noi in Viisoara,
Ce praznic mare-n Radaseni!

Chiar Hanul-Boului invie!
Iar jos, la Crasma lui mos Precu,
E-atata zvon si veselie
De parca azi se lasa secu!

La voda Tomsa vin razesii
Sa afle astazi crezamant.
Soimaru bea cu megiesii
Izbind caciulile-n pamant

Pe cand Dudia Margareta,
Ramasa singura-n ietac
Sa-si faca-n graba toaleta,
S-a-mpuns la deget cu un ac

Vuiesc pe Bistrita nahlapii
Si canta volbura la Toance.
Plutasii darzi, in sforul apei,
Infig prajina, ca o lance.

Spre-o lume care-a „fost odata“
Duc vestea undele-n raspar
Sta Zana Lacului mirata,
C-un nufar galben prins in par


Pe grindul unui lac sihastru,
Din departari si din trecut
Un mandru Cocostarc albastru
Misterios a aparut

El vine cu miscari atente,
Inainteaza fara glas,
Facand usoare complimente
Din cap, la fiecare pas.

Si-n urma zice catre Zana,
Oprindu-se intr-un picior:

-Cand falnic m-am lasat din zbor
Pe Academia Romana,
Eram de mult nemuritor



Cocostarcul albastru


Aceasta pagina a fost accesata de 2557 ori.
{literal} {/literal}