Blesteme
de George Toparceanu
Usure, prin lesia diminetii,
La ceasul cind se isca precupetii,
Am fost lovit din trecere o baba
Ce se ivise-n calea lumii, slaba.
Gindul, ramas in urma mea,
O a ghicit zicind pre ea:
in doua surcele de vreasc sa se faca
Picerele tele, faptura buimaca.
Presni-ti-ar timpanu,
Sa n-auzi cind trece traivanul.
Sa uiti la cetanii tipicul
Si psalmii in zi de Craciun.
Sa n-ai dupa masa tutun.
Sa-ti puta buricul.
Vedea-te-as in vreo fituica
Pus cu litere de-o schioapa.
Curge-ti-ar pe-o nara tuica,
Pe cealalta numai apa.
Lauda-te-ar Bogdan Duica
Si pupa-te-ar Popa Iapa !
Rastoarne-se cerul, sa-ti cada-mprejur
Taria sfarimata in cioburi de-azur.
Porneasca-se vintul, cind somnul incepe,
La sa-ti necheze o mie de iepe.
Stihia, deasupra, sa macine-n guse
Ninsori de funingini si ploi de cenusse.
Sa latre la tine cazut in noroi
Zavozii furtunii cu coada vulvoi.
La urma si muntii, sculati in picioare
Cu labele-n solduri porinind fiecare,
Pe crestet sa-ti calce, facindu-te turta,
Sa nu se cunoasca genunchii de burta.
Pe tine, jivina de mare valoare,
Te blestem s-adormi de-a-n picioare
Si cind vei cerca sa mai scrii vreo sudalma,
Sa-ti fete un soarece-n palma.
La fund, calimara apropae uscata
Sa aiba si-o musca-necata
Si, stropi de cerneala zvirlind pe hirtie
Penita cracita sa nu vrea sa scrie.
Un dinte sa-ti creasca, de cremene lunga
intors catre lume sa-mpunga,
Iar altul, de coca si moale, atins,
Sa-l simti ca te doare-ntr-adins...
La urma, o droaie de tipuri nefaste,
Profund imbecile si vag pederaste,
Sa-ti strimbe-n nestire tinuta si graiul,
Si-n uliti sa creasca alaiul
Virtej petrecindu-te-n cale
Pacate, mascari, osanale.
Iar tu, piaza rea,
Nu te departa
De prin preajma sa.
Da-i in ochi albeata,
in par matreata,
in nas roseata,
in inima un ceas rau,
in piept o scoaba
Si-n pat o baba.
Fa din el papuse,
Sa-l striveasca-n use
Fata jucause:
Sa-i smulga urechea si titele
Sa-i curga prin coate taritele,
Stuchi-l-ar mitele !
(Tudor Arghezi)
Blesteme
Aceasta pagina a fost accesata de 3190 ori.
