Balada unei stele mici
de George Toparceanu
Tii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint in care
Mi-ai aratat pe cer o stea
Din Carul mare?
Cu fata-n sus spre Dumnezeu,
Lasandu-ti capul sa se culce
Pe bratul meu,
Te leganam, povara dulce.
Deasupra noastra, un castan
Cu frunze pudic rasfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,
Tinzand o ramura-n zadar
Ca sa ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.
si nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar cand mi-am coborat privirea,
Un deget mic
Mi-a aratat Nemarginirea.
Un strop de-argint a lunecat,
si, cu paloarea-i siderala,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subtire de beteala...
tii minte ce fior strain
Trecu atunci, din constelatii,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicatii?
Ce vesti din cerul departat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce ganduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?...
Sclipind departe, prin frunzis,
O stea smerita si albastra
Sta singuratica, piezis
Deasupra noastra.
si ca un spin,
Cu raza-i rece si subtire,
Mi-a strecurat un gand strain
in visul meu de fericire.
Zicea: - Sub cerul vast si mut
V-a aruncat aceeasi soarta
Pe-un strop de lut
Ce-n invartirea lui va poarta.
Sarman atom sentimental!
Nu stii tu oare
Ca viata voastra-i colosal
De trecatoare?
Zicea: - Ma mir ca te-ai gandit
Sa-mi canti o oda.
De cand poetii s-au prostit,
Amorul nu mai e la moda.
Oricum, voi sunteti prea marunti
si eu, prea mare...
N-ar fi mai bine sa renunti
si sa va duceti la culcare?
Ca nu exista pe pamant
Mai venerabila manie
Decat - sub stele juramant
Pe vesnicie.
si nu exista-n univers
Mai mare crima
Decat - la coada unui vers -
Sa pui o rima...
Balada unei stele mici
Aceasta pagina a fost accesata de 3042 ori.
