Balada popii din Rudeni
de George Toparceanu
De la targ la Vadul-Mare
Taie drumul prin poieni,
Leganandu-se calare,
Popa Florea din Rudeni.
si-n privelistea bogata
Sus pe culme, jos pe drum,
Iarna palida-si arata
Plazmuirile de fum.
Somnul revarsat in fire,
Gerul sfant al Bobotezii
A-nchegat argint subtire
Peste faldurii zapezii
si, legand in gheata stropii,
Bura care-n aer joaca
A tesut pe barba popii
Fire lungi de promoroaca.
Bolta sura ca cenusa,
Codrii vineti - dorm adanc.
Suna numai caldarusa
Atarnata de oblanc.
Bate Surul din potcoava
Drum de iarna, fara spor,
Calca rar si cu zabava
Lunecusuri de pripor.
si-n tacerea care creste,
Adancit ca-ntr-o visare,
Popa cand si cand sopteste
Leganandu-se calare...
Scutura din treacat salbe,
Reci podoabe care mint,
Surpa bolti de ramuri albe
Cu portaluri de argint.
Langa drum batut de sanii
Unde malul sta sa cada,
Vede urme de dihanii
instelate pe zapada.
Iar pe culmea unei creste,
Ametit de zare multa,
Strange fraul fara veste
si-mpietrit pe cal asculta.
Nici o soapta... nici un ropot...
Numai din adancuri sure
Vine vuiet lung de clopot
Peste-ntinderi de padure...
Lung ii suna in ureche,
Pe cand el cu grija scoate
Pantecoasa plosca veche
Din desaga de la spate.
si cu plosca ridicata,
Zugravit pe cerul gol,
Popa capata deodata
Maretie de simbol.
*
Colo-n vale, unde drumul
Taie luminisuri rare,
Printre plopi se vede fumul
Hanului din Vadul-Mare.
Calul, vesel, simte locul
si s-abate scurt din cale, -
C-a-nvatat si dobitocul
Patima sfintiei-sale...
Iar hangita iese-n usa,
Bucuroasa de castig.
Ochii-i rad spre caldarusa:
- Frig, parinte?
- Strasnic frig!
Balada popii din Rudeni
Aceasta pagina a fost accesata de 5471 ori.
