Balada calatorului

Balada calatorului

de George Toparceanu

O, e-atat de bine cand pe drumuri ninse
intalnesti o casa cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridica fum,
Cand te prinde noaptea calator la drum!

Sania coboara clinul de padure.
Fug in urma noastra luminisuri sure
si-n singuratatea care ne petrece,
Peste varf de arbori, asfintitul rece
Strabatand podoaba crengilor subtiri
Lumineaza-n aer bolti de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput sa scada.
Noaptea, ca un abur, creste din zapada.
Se ivesc departe maguri de hotar,
intr-un loc se face drum pustiu de car,
si-o fantana stramba pe lumina zarii
Pare ca sporeste linistea-nserarii...



Drum de vis! E clipa mutei agonii
Cand alaiul Noptii zboara pe campii,
Cand singuratatea umbrele-si arata
si departe-n sesuri Ziua alungata
Langa reci fruntarii alergarea-si curma,
Cu ochi mari de spaima sa priveasca-n urma,
Sa-si adune-n locul unde-a-ncremenit
Peste sani de gheata parul despletit.

Ca-ntr-o presimtire sufletul ti-e-nchis.
Unde esti? iti pare ca traiesti un vis...
Treci lasand in urma, la raspantii mute,
Umbre solitare si necunoscute,
Treci ducand o parte din tristetea lor,
Un suspin, o ruga, un zadarnic dor.
Iar tarziu, cand taina dimprejur te cheama
si-ti strecoara-n suflet un fior de teama,
Singur cu povara cugetului tau
Te cuprind deodata lungi pareri de rau
Dupa-o fericire care intarzie,
Dupa cate n-au fost, dar puteau sa fie,
Dupa cele duse pentru totdeauna...



Astfel, cu mirare, te trezesti cand luna
Lumineaza somnul unei lumi din basme,
Iar omatul umple noaptea de fantasme.

           *

O, e-atat de bine cand pe drumuri ninse
intalnesti o casa cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridica fum,
Cand te prinde noaptea calator la drum!


Balada calatorului


Aceasta pagina a fost accesata de 1037 ori.
{literal} {/literal}