Panait Istrati

Panait Istrati

de George Toparceanu



Nu cunoaștem īncă proza literară, de creație propriu-zisă, a dlui Panait Istrati, fenomenalul proletar romān din Brăila, căruia Romain Rolland i-a deschis drumul celebrității īn literatura apuseană. Am urmărit īnsă cu viu interes articolele lui din Adevărul literar. Cu tot fondul lor ideologic, adesea naiv și uneori confuz, articolele lui Istrati, prin căldura sincerității lui impresionante, atrag ca orice manifestare liberă a unui viguros temperament de scriitor. Pānă și vocabularul lui cam plebeian sau jemanfutismul și fudulia cu care-și narează succesul nu sunt lipsite de un oarecare farmec bonenfant, care "īl prinde"...

Deprinși pānă la saturație cu proza beletriștilor noștri din ultimul timp, īncărcată de o pretențioasă etalare de erudiție īntr-un stil fad, pomădat și pedant, era gata să uităm că, la urma urmei, chiar atunci cānd scrie numai articole și spune prostii, talentul e ceva mai rar și mai scump decāt o arhivă sau o bibliotecă ambulantă. De la o viață sufletească intensă, generoasă, tot se mai pot īnfrupta și cei de pe delături cu cāte ceva, - pe cānd de la egoismul ascet, oricāt de cultivat ar fi, nimenea nu s-a ales niciodată cu nimic.

Am mărturisit de la īnceput că nu cunoaștem īncă opera literară a lui Panait Istrati. Cuvāntul lui Rolland și mai cu seamă succesul larg și spontan, pe care l-a obținut īn Occident, sunt īnsă chezășii mai presus de īndoială că ne aflăm īn fața unui mare talent de povestitor și-a unui puternic creator de viață.

Ar fi inutil - și mai rău decāt inutil - să stăruim īn anumite rezerve ori să negăm realitatea, cum fac unii confrați bucureșteni. Cu voia ori fără voia noastră, acestui vāntură-lume i-a fost dat să spargă cel dintāi zidul de indiferență care desparte lieratura romānă de spațiul larg al literaturii universale. Am avut totuși pānă acum cel puțin un poet și doi sau trei prozatori īn stare să īnfrunte comparația cu marii creatori traduși īn toate limbile civilizate. Prin spărtura făcută de Istrati ei vor pătrunde, poate, īn marea incintă, trăgānd īn urma lor și pe alții mai mărunți care vor avea norocul să poată prezenta străinilor altceva decāt ceea ce străinii aveau deja la ei acasă.

Iată pentru ce, īn loc să-l īndepărtăm definitiv de la noi prin zeflemeaua de vulpe care nu ajunge la struguri sau (breaslă păcătoasă ce suntem) prin graba cu care-i aruncăm piatra din māna altora, - ar fi mai bine să-i trimitem lui Istrati salutul nostru unanim de dragoste și īncurajare și să-l revendicăm, cīt mai e vreme, literaturii franceze care l-a īncetățenit cu atāta grabă.






Panait Istrati


Aceasta pagina a fost accesata de 508 ori.
{literal} {/literal}